Website Cristina Varzaru

Marcatoare: Bella Gulden 6, Skov 3, Marit 3, Camilla Mikkelsen 3, Grit 2, Henry 2, Io 2, Johanna Ahlm 1, Anja 1, Pernille Larsen 1, Mouna Chebbah 1.

Am avut ieri doua reprize total diferite. Dupa o prima repriza in care n-a mers mai nimic, a fost nevoie doar de 10% mai multa implicare ca sa reusim sa luam doar 1 gol in primele 15 minute ale partii secunde.

Eu am evoluat pentru prima data dupa aproape 5 luni de absenta si doar un antrenament pe terenul de handbal. E clar ca am mult de muncit si sunt departe de ceea ce-mi doresc sa fiu, insa nu asta conteaza pentru mine acum. Cel mai important e ca joc din nou, ca piciorul imi da voie sa fac ceea ce mi place. Cele 13 minute au fost pentru mine o binecuvantare si m-am bucurat enorm ca am putut din nou sa fac si bune si rele pe terenul de handbal. Am inscris doua goluri in urma a doua contraatacuri consecutive si am fost salvata de un fluier care anunta timeout-ul, altfel as fi avut nevoie de o masca de oxigen:)

Mihaita Nesu: Multe lucruri le considerăm prea importante. Ne consumăm pentru lucruri mărunte şi ne încărcăm mintea. Eu, în situaţia mea, pot spune că am ajuns să văd că să fii normal i-o binecuvîntare. Atîta lucru: să fii normal şi să trăieşti. 

Marcatoare: Rikke Skov 8, Bella Gulden 8, Maria Fisker 5, Mouna Chebbah 4, Camilla Mikkelsen 3, Marit Frafjord 3, Grit Jurak 2, Anja Althaus 2, Julie Aagard 2, Henry 1.

Nu puteam spera la un start mai bun de sezon pe teren propriu. Cei 1800 de spectatori au avut ce vedea, in ciuda diferentei mari de scor inregistrata pe tabela. Atacul a functionat aproape perfect. Doar 11 greseli tehnice s-au adunat pana la finalul meciului iar procentajul la finalizare a fost peste 65%. Poate n-am avut cele mai multe contraatacuri directe, dar s-a construit frumos pana la faza clara de gol, jocul legandu-se si curgand fara intreruperi. Minunat!

Ne asteapta azi un alt meci interesant, impotriva Randersului, tot pe teren propriu, pentru ca miercuri sa ne deplasam la Odense pentru o noua etapa. Doar doua meciuri ne mai despart de turneul din weekendul urmator pentru calificarea in grupele Ligii Campionilor.

   Nu-mi vine sa cred ca a trecut deja o luna de cand nu am mai scris, o luna de cand Viborgul a intrat in pregatirile pentru noul sezon. In general luna lui august este cea mai plina perioada a anului, cu antrenamente numeroase de pregatire mai mult fizica, dar si tehnico-tactica, cu intalniri in afara terenului pentru socializare, teambuilding, cu sedinte video si tactice, meciuri amicale nu foarte dese.

Noul grup format la Viborg arata bine si se simte bine. Cel putin pana in prezent. Tocmai ne-am intors dintr-un minicantonament de 4 zile unde am jucat si doua meciuri de pregatire cu Leipzig, ambele castigate la diferenta mare. Ce e mai imbucurator decat scorul in sine este faptul ca relatiile de joc se leaga, exista o chimie buna intre jucatoare si ne face placere sa ne petrecem timpul impreuna, atat pe teren cat si in afara lui. Jucatoarele noi dau o energie buna echipei si se pare ca se integreaza foarte bine in stilul Viborgului. Un mare plus pentru Bella Gullden care are ceva din viziunea de joc a Bojanei si care imi aminteste mereu de ce Romania a pierdut semifinala contra Suediei in decembrie trecut. Maria Fisker se afla si ea pe lista celor care au impresionat pana acum in pregatiri si dupa mine foarte curand isi va gasi loc in echipa de baza a nationalei Danemarcei pe extrema stanga.

Dupa un al treilea meci de pregatire disputat ieri contra lui Tvis Holstebro, castigat si el, chiar daca in urma unei prestatii sub ceea ce fetele aratasera in meciurile contra Leipzigului, avem parte de o zi libera. De maine o luam de la capat, intr-o saptamana in care ne asteapta nu mai putin de 3 meciuri. Miercuri jucam pentru indeplinirea primului nostru obiectiv al sezonului, castigarea Supercupei Danemarcei. Jocul se va desfasura in deplasare, contra Ikastului. Vineri primim vizita prietenelor Bellei de la Savehof, intr-un meci amical, pentru ca sambata sa mergem tocmai la Copenhaga, pentru a disputa meciul din Cupa Danemarcei contra unei echipe din liga secunda.

A mai ramas aproximativ o luna pana la meciurile de calificare in grupele CL. Dupa indelungi discutii si probleme aparute pe parcurs, acum 3 zile abia s-a stabilit jucarea grupei in Danemarca, la Grenaa. Costurile impuse de EHF(600.000Kr) nu au putut fi suportate de primaria Viborgului, motiv pentru care s-a cautat un alt oras in Danemarca ce poate suporta costurile respective si lucrurile pareau a fi sigure de inca acum o luna, cand primaria Grenaa s-a aratat dispusa sa organizeze grupa. Insa EHF-ul a venit in urma cu o saptamana cu noi conditii, si anume ca 25% din incasarile provenite din vanzarea biletelor, reclamele sponsorilor sa mearga in visteria lor. Am fost foarte aproape de a ne vedea in situatia de a disputa grupa in Rusia, insa pana la urma autoritatile din Grenaa au dat unda verde disputarii grupei acolo. Ca fapt divers, in grupa in care se afla si Randersul, nimeni nu a dorit sa-ti mute turneul pe teren propriu, datorita costurilor foarte mari. Astfel ca grupa respectiva se va disputa pe un teren neutru, costurile urmand sa se imparta in mod egal intre cele 4 participante.

In ceea ce ma priveste, lucrurile merg din ce in ce mai bine. Inca sunt la stadiul de bicicleta si exercitii pentru musculatura, dar dureri am din ce in ce mai putine si asta e un lucru datator de sperante. Deocamdata nu stiu daca voi fi apta pentru turneul de calificare, dar muncesc din greu cu scopul asta.