Website Cristina Varzaru

  Scriu postul asta dupa un somn de 3 ore jumate de pranz. Eu nu dorm niciodata la pranz. M-am intors in Danemarca ieri dupa-masa, dupa 10 zile foarte interesante in sanul echipei nationale. Ideea e ca, desi am avut deja 3 zile libere dupa meciul retur contra Belarusului, nu mi-am revenit inca cu oboseala. Sa nu se inteleaga ca vai, cat ne-am putut antrena noi acolo pentru dubla cu Belarusul. Nu! Ne-am antrenat in fiecare zi o data in sala, cam o ora juma’, strict tehnico-tactic, deci un program nu foarte diferit de cel cu care sunt eu obisnuita de un an de zile. Dar am consumat foarte multa energie incercand reintegrarea intr-un ambient care mi-a lipsit foarte tare in ultimii 3 ani. Am cunoscut persoane cu care nu apucasem sa schimb 3 vorbe pana acum, precum Ada Moldovan, Vlad Caba. Am lucrat cu 2 antrenori a caror tactica n-o stiam si mi-a luat ceva timp sa invat si combinatiile. Inca o aud pe Neagu strigandu-mi in meciul de acasa sa fug in colt dupa o invaluire:) Detalii…:)

N-as sti exact cu ce sa incep. Desi initial am fost chemata la convocare cu o seara inainte de plecarea in Belarus direct la Bucuresti(antrenorii gandindu-se ca vin obosita si ca nu-mi strica 2 zile libere), am preferat sa fac un drum in plus spre Valcea, ca sa prind 2 antrenamente in sala cu fetele care erau deja impreuna de aproape 2 saptamani. Ne-am intors spre Bucuresti joi seara si am plecat spre Belarus vineri dimineata- un drum care ne-a luat 14 ore pana la destinatie. Ne-am amuzat copios si ma bucur ca am fost pusa in situatia respectiva- un drum asa lung a insemnat timp petrecut cu toata echipa, fie ca a fost la o cafea in aeroportul din Praga ori in autobuzul de la Minsk la Mogliev-care arata mai rau decat ratele de pe vremea lui Ceausescu, cu o trapa care nu se putea inchide, in conditiile in care afara nu erau mai mult de 15 grade. Iarasi detalii:)… Primul meci a fost mai greu pentru mine.Am avut niste emotii uriase. Daca as fi avut 10 aruncari in meciul respectiv, nu cred ca as fi fost in stare sa inscriu, asa imi tremura mingea in mana. In meciul de acasa a fost deja altceva.

Cel mai important e ca am reusit calificarea pentru Mondialele din China. Dupa 3 ani de zile, am in sfarsit si eu o vara linistita, in care nu trebuie sa ma gandesc la boli, accidente, ori performante rele cu clubul sau cu nationala. Pana la vacanta mai am inca de asteptat o saptamana. Practic astazi am intrat cu Viborgul in pregatirea pentru noul sezon. Un inceput usor atipic daca ma gandesc ca de la 7 la 16 am fost pe un teren de golf impreuna cu o parte dintre sponsorii echipei. Pentru mine golful seamana foarte tare cu sapatul la via bunicii. Ma dor mainile de la cate gauri am facut in frumusete de gazon cu crosa 7. Nimeni nu e perfect:) De maine, timp de 7 zile ne antrenam intens. Sala, conditie fizica, forta si intalniri personale cu antrenorii-planuri de viitor. Am primit deja programul echipei pe zile pentru urmatoarele 6 luni. Dupa care, o luna de liber activ la domiciliile proprii-cu program fizic deja stabilit.

Atasez imediat si cateva poze, putine, din cantonamentul cu nationala.

P.S. Multumesc din suflet pentru mesaje. Iulya, foarte foarte dragut filmuletul. N-am mai primit demult un cadou asa fain:)

P.S.S. Cu multumirile de rigoare, mai atasez ceva poze primite de la Delia Albu si Marius Ionescu. Bineinteles, de 10 ori mai bune decat ale mele:)