Am pierdut 2 puncte pe mana noastra. Chiar si fara Bojana aproape toata repriza a 2 a, am revenit de la minus 3 goluri, am si condus la un gol, dupa care, la 23-23 (io) am ratat un contraatac singura-singurica. Finalul ne-a gasit la -2.
O dubla pierdere, pentru ca cel mai greu lucru de digerat acum este accidentarea Bojanei. Diagnosticul a fost mai rau decat asteptarile noastre. Ligamente rupte, menisc extern rupt, cartilaj ranit. Dintr-un foc 9 luni. Intr-o fractiune de secunda un vis(al ei) s-a spulberat. Al nostru e inca de actualitate si la cum le stiu pe fete, se vor darui de acum de 2 ori mai mult pentru ca a aparut o noua motivatie:(si) pentru Bojana.
P.S. Daca as avea o putere, n-ar exista in handbal fluierasi ca cei pe care i-am avut la Viena. Pentru ca e inadmisibil si lipsit total de respect pentru toate jucatoarele implicate faptul ca cei 2 au refuzat in multe randuri sa intrerupa meciul ca sa se stearga suprafata de joc. Numai eu m-am milogit in prima repriza de cel putin 4 ori sa opreasca meciul. Nimic! Zambete ironice… Intr-un final, plictisiti de insistentele mele, mi-au replicat ca meciul poate continua, e doar spatiu de poarta. DOAR spatiu de poarta??Nu acolo genunchii sunt cei mai expusi?! Nu acolo Bojana si-a facut genunchiul bucati?!
Marcattoare: Grit 7, Kiki 5, Io 4, Bojana 4, Gitte 3, anja 2, Skov 2, Lund 1.