Asa suna motto-ul lui Elvis Presley. Nu-l stiam, l-am citit pe www.sport365.ro, la sectiunea handbal. Acolo unde imi petrec timpul intre un CM si unul European, atunci cand in presa e liniste de mormant.
Nu l-am scris intamplator. Ma gandesc la Ada Nechita. I-am tot luat apararea la acest turneu. M-am luptat cu toata lumea pentru ea. Nu pentru ca e colega mea. Si nici pentru ca impartim acelasi post si asa ” ar da bine”, cum ma critica cineva. O fac pentru ca o stiu bine pe Ada. Eu personal am multe de invatat de la ea. Jocul cu pivotul sau finalizarea de pe inter dupa invaluire sunt lucrurile pe care Ada le are si mie imi lipsesc. Ea mi-a dat un motiv in plus sa ma lupt cu mine si cu accidentarile ca sa pot reveni pe teren.
Sigur, ea este prima care ar trebui sa se lupte cu toata lumea. In primul rand cu ea insasi. Are toate calitatile necesare unei extreme de top mondial. Ii lipseste deocamdata cinismul in joc. Dar va veni odata cu experienta. Are insa nevoie de ajutor!
S-a tot spus ca ” vai, unde ajungeam cu Elisei si cu Varzaru!” Unde?! Ca eu una nu sunt in stare sa-mi imaginez lucruri imposibile. De ce sa nu privim mai bine realitatea? Elisei e macinata de o fractura de stres de cateva luni. Eu, cand ar trebui sa revin, prin februarie, o sa implinesc un an de cand n-am mai jucat. O fi mult? O fi putin? Nu e greu de raspuns aici. Calificarile pentru Olimpiada vin in martie. Doar la o luna dupa ce ma reapuc(daca se va intampla cum imi doresc). Ce sanse am sa le prind, ramane de vazut. Nu-mi doresc acum decat sa ma fac bine. Cel mult sa pot fi alaturi de fete pe banca, sa ii pot da un sfat Adei in momentele grele. Sau sa o incurajez pe Ramona.
Atunci cand iesi dintr-o competitie altfel decat iti doreai, echipa cea mai buna e cea care a ramas acasa. Asa e peste tot. De ce sa nu schimbam noi putin lucrurile? N-ar fi mai nimerit sa se incerce rezolvarea problemelor aparute in cele 2 saptamani pentru fiecare jucatoare, decat sa ne dorim solutia cea mai simpla, a aruncarii la gunoi fara rabdare si profesionalism?
Mare dreptate ai. Cred ca te-ai fi potrivit de minune in rolul (cel putin) de antrenor secund la aceste mondiale. Oricum, as vrea sa vad un post venind din partea ta in care sa faci o comparatie intre ce va spune dl. Tadici intr-un time-out si ce va spune antrenorul de la club. Am inca in memorie un time-out din repriza a doua a returului finalei Cupei Cupelor de la Valcea in care primele cuvinte ale d-lui Tadici au fost “hai ba, nu e posibil asa ceva!” urmate de tot soiul de reprosuri la adresa jucatoarelor, in timp ce antrenorul oaspetelor (era evident atunci ca n-au cum sa le mai ia Cupa fetelor noastre) era extrem de calm si, dupa gestica si putina mea intelegere a limbii norvegiene, le explica fiecareia exact ce are de facut. Teribil contrast!
Da Cristina, ai mare dreptate si apreciez faptul ca esti dispusa sa o ajuti pe Ada. Si eu am incercat sa scriu pe blogul de mondial cuvinte de incurajare pentru ea. La un moment dat, chiar am facut o comparatie cu italianul Paolo Rossi, vedeta mondialului de fotbal din ‘82, dar care a avut un inceput tare, tare greu. Tocmai venise din puscarie (fusese inchis pentru niste rezultate trucate pt. favorizarea unor castiguri la pariori) si nimeni nu era dispus sa-i dea vreo sansa. Dar cand a confirmat si le-a adus titlul mondial italienilor, a devenit “Il bambino d’oro” sau “Pablito” pt. presa; un creator de incaltaminte s-a oferit sa-i furnizeze pantofi pt. tot restul vietii… in fine era bun pt. toti. Sunt sigur ca aşa se va intampla si cu Ada. Poate nu va deveni vedeta echipei dar sunt sigur ca va deveni una dintre piesele acelea de baza fara de care puzzle-ul nu este complet.
Imi place si titlul articolului. O idee asemanatoare am auzit-o de la cineva. Sa judeci pe altul, e ca si cum i-ai spune lui Dumnezeu:”Da-mi mie haina ta de judecator ca stiu eu mai bine cum sa-l judec pe semenul meu!” Adica eu as sti mai bine situatia acelui om, ce-l macina intr-un anumit moment etc.
Ma ingrijoreaza putin starea Luminitei Dinu. Sunt nascut cu o luna inaintea ei si intr-o anumita masura o inteleg. La varsta noastra realizezi ca esti aprox. la jumatatea vietii si te intrebi ce ai realizat pana acum? ce s-a ales de visele pe care le-am avut? imi va mai oferi viitorul sansa sa mi le implinesc? Ea si-a dorit mult o medalie la acest mondial si ea n-a venit. Va mai fi posibil sa obtina vreuna? Eu cand vin acasa dupa o zi de munca care de multe ori imi produce dezamagire, imi regasesc linistea in sanul familiei, alaturi de cele doua fete si de sotie. Ii sugerez sa faca la fel in aceasta scurta perioada de pauza. La urma urmei sunt nenorociri mai mari care umbresc bucuria vietii: terorismul, incalzirea globala, decaderea relatiilor interumane…
In acea finala pentru bronz ne-a invins Germania. Poate este sub noi ca valoare, dar este Germania. Stii ce-a zis un englez despre nemti? “Sa fii sigur ca i-ai invins doar cand îi veyi urcati în autocar şi plecaţi de la arenă” Adica sa nu cumva sa se razgandeasca si sa vina de la dusuri si sa reintre in joc sa te egaleze. Poate asa se explica acel minut si jumatate de la final. Dar si Lumi trebuie sa isi revina, caci avem nevoie de ea si de spiritul ei de luptator; este bun national. Ea are o medalie in inimile noastre. Nu se vede, dar asa cum era reclama aia la carduri, e nepretuita.
Poate am scris pre mult. Iti doresc recuperare usoara. Prin descoperirea site-ului tau s-ar putea sa ne dam mai multi intalnire la discutii despre handbal si nu numai; am vrea ca tu sa fi puntea noastra de legatura catre fetele din nationala, deoarece cum bine ai remarcat presa ne da o mare pauza.Ai fi de acord?
S-auzim de bine!
Echipa trebuie sustinuta si iubita si cand pierde, nu numai cand castiga. Ideea e ~impreuna si la bine si la rau~, nu cautarea de vinovati. Eu le admir in continuare pe toate si sunt mandru de ele. Pentru mine evolutia lor a facut aceste zile de dinainte de concediu mai frumoase si mai interesante. Cateodata se mai intampla sa si pierzi. Mi-a parut tare rau dupa meciul cu Germania, pentru ca meritau cel putin o medalie de bronz dar nu m-am gandit nici un moment sa dau vina pe Ada Nechita sau pe altcineva.
Atunci când vrei sa inveti un pui sa zboare nu-i retezi aripile. Dacă vrem să avem o extremă şi peste câţiva ani, să nu tragem în Ada.
eu cred ca si Radu Naum are un pic de vina aici,cu Ada,pt.ca de foarte multe ori a blamat-o in comentariile sale de pe tvr…sunt curioasa ce simteai atunci cristina,cand Radu de multe ori,parca il aud si acum “”crezi ca v-a inscrie Ada Cristina?”"…sau “”imi pare rau sa o spun dar Nechita nu are valoare de mondiale”" sau “”sa ne rugam pt. Ada sa inscrie”" si multe altele.Eu cred ca pana la urma Ada a facut un mondial destul de bun atat cat a putut ea,mai ales ca e tanara,si eu cred ca va ajunge o extrena de valoare pt.echipa Romaniei,cel putin sper sa ajunga la valoarea ta Cristina,ori de ce nu si mai bine,pt.ca sa recunoastem potential are si depinde numai de ea pe mai departe.sper ca la mondialul din 2009 Ada sa fie acolo pe teren si sa-si demonstreze valoarea.Felicitari pt. site Cristina,sper ca genunchiul tau e din ce in ce mai bine,si curand sa vedem aici pe site stiri despre prima zi de antrenament dupa recuperare,si despre primul meci,pt.ca stiu,se vede cu ochiul liber cata vointa ai,si o sa fie bine.SUCCES IN TOT CEEA CE FACI.
Cristina,acest motto este din cartea ”Eu si Elvis”,scrisa de Priscilla Presley.Ea a spus ca acesta era motto-ul lui Elvis.[Sincere felicitari pt comentariul avut la Mondiale]INSANATOSIRE GRABNICA!!!
snt paf. scrii extraordinar. fara shtou. stiu ca e o prejudecata, dar despre sportivii de (mare) performanta se crede ca pentru a atinge acele culmi sacrifica scoala mai mult ca… alti copii, care o sacrifica pentru jocuri pe calculator sau baut fumat pierdut vremea cu baetii in scara blocului :).
de obicei, despre “sportivii care scriu” se crede (si credeam si eu) ca o fac in colaborare cu ceva ziarist… si de multe ori e adevarat (vezi Lance Armstrong, un exemplu care-mi vine in minte).
si asta in ciuda faptului ca, de exemplu, unul dintre cei mai dashteptzi oameni pe care-i cunosc e un fost sportiv de performanta…
deci, felicitari atat pentru site, cat mai ales pentru talent la scris si efort. Nu stiu daca ai vazut pe net, dar am fost la meciul cu ungaria, la dijon. am scris o “cronica de suporter” ilustrata, o dedic din toata inima, intregii echipe, din teren, de pe margine si de la postul de comentator :). e aici:
http://blog.mysport.ro/explorish/2007/12/10/allez-les-bleus-jaunes-rouges-jurnal-de-suporter
Sarbatori fericite si te asteptam pe teren in 2008!
Doamne cata dreptate ai Cristina> Da tu stii asta, nu tre sa ti-o repet eu.
Numai bine, sanatate multa, si ma bucur ca ai reinceput sa scrii si aici si pe 365. Mie una mi-au lipsit comentariile tale; ai mai scris tu si in timpul Cm, da mai slabut!
Cineva spunea pe 365, un lucru cu care sunt total de acord, si era ceva in genul: AI DREPTUL SA CRITICI AC FETE SI EVOLUTIA LOR LA CM, DOAR DACA IN VIATA TA AI FACUT CEVA MAI MULT DE ATATA! -no commnent!
Foarte frumoase rândurile tale.
Si dacă punem la socoteală faptul că este vorba de concurenta ta pe postul de extremă dreapta, la echipa naţională, sunt chiar tulburătoare.
Acum deja vorbim de clasă şi caracter. Bravo Cristina !
Ia uite ce aflăm de pe site-ul ihf.info – la statistica pe echipe, cu cele mai folosite jucatoare in 10 meciuri:
Norvegia – 1. Johansen 8 ore 10 minute
Franţa – 1. Valerie Nicolas 8,10
Germania – 1. Grit Jurack 7,25
Ungaria – 1. Palinger 9.04 ! 2. Gorbicz 8.50 !
Rusia – 1. Turey 6,03 ( cea mai folosita rusoaica - asta chiar ca este incredibil ) 2. Romenskaya 6,01
România - 1. Ada Nechita 8,27 2. Ramona Maier 8,09 3. Vali Motogna 7,58
Interesant, nu ? Aproape fără comentariu. Dacă nici Ada nu a jucat…
P.S. Aş fi tare încântat să citesc nişte întâmplări de la Viborg :
- cum te-ai acomodat acolo, cum au fost primele săptămâni
- cum sunt danezii ? reci ? distanţi ?
- cu cine te-ai inţeles/ te inţelegi mai bine – în ce limbă !?
- cum s-ar putea vedea meciurile tale de acolo ( dar asta mai incolo : )
Inca o dată felicitări şi însănătoşire grabnică !
Dar… nu forţa revenirea în teren !
m a impresionat ff mult ceea ce ai zis de Ada ….sunt o fana “Ada Nechita” si eu cred in puterile ei…..chiar in saptaman aceasta au fost niste meciuri cu Oltchim(in reluare pe sport.ro) si chiar ma uitam si e uimitoare pe langa ce pase da ….din extrema in extrema marchiaza des ….urat din partea unora care nu au incredere in ea si in loc sa o incurajeze se indoieste de ea…pacat…e tanara si sunt sigura k isi va arata adevaratatul potential….insanatosire grabnica!…A si mai am o intrebare cand vei reveni in teren?:D