Ce zi ciudata! Am inceput-o in jurul orelor 6 ale diminetii cand asteptam emotionata echipa nationala in aeroport. In mod normal, daca ma prindea o astfel de ora in interiorul nationalei, cu greu puteam rosti un ”Buna dimineata!”, fiind preocupata mai tare de gasirea primului loc unde puteam inchide din nou ochii pentru macar o jumatate de ora..Ieri am incercat cu totul alte sentimente: teama sa nu le deranjez, emotia revederii, dorinta de a sta la povesti cu fetele… Fara sa-mi dau seama, am ajuns sa-mi beau cafeaua alaturi de Narci si Stela. Ni s-au alaturat imediat Ionela si Ada. Roxi si Ramo n-au putut rezista nici ele tentatiei. In cursa spre Paris, Hutu a demonstrat veleitati de pivot, facandu-mi un blocaj si facilitandu-mi drumul spre un scaun dintre ea si Mica. A fost un drum extrem de lung pentru fete. Pentru mine a trecut atat de repede…Mai avem inca foarte multe lucruri sa ne povestim, dar pot astepta pana la finele competitiei. Fetele au intrat in linie dreapta si au nevoie de liniste sa poata reusi. Din partea noastra, a tuturor. De maine incepe greul, pentru noi toti. Ce norocoase sunt fetele ca pot face ceea ce stiu cel mai bine!
0 raspunsuri la “30 noiembrie 2007”