Viata in Bucuresti

 Sunt de o saptamana in tara si genunchiul meu se comporta ca un genunchi sanatos. Am renuntat de cateva zile la carje, nu inainte de a face o injectie in genunchi, necesara pentru tendinita cu care m-am ales dupa o perioada lunga in care nu l-am folosit deloc. Ma simt ca un nou nascut, si nu exagerez spunand asta. In ultimele 7 luni, aproape 3 mi le-am petrecut intr-un picior, ajutata fiind de 2 nelipsite carje. Abia acum imi dau seama ca in ultima perioada de activitate sportiva ma obisnuisem atat de tare cu durerile in genunchi, incat credeam ca e un feeling obisnuit si ca nimic nu este in neregula. Momentan nu mai simt niciun fel de durere. Inca nu cobor si urc scarile ca un om normal, si nu stiu cum va reactiona genunchiul la cresterea sarcinilor pe care le va primi: bicicleta cu incarcatura, genoflexiunile, alergarea, schimbarile de directie, dar in prezent am toate motivele sa fiu optimista.

Nu stiu daca e numai in mintea mea, dar de fiecare data cand ma reintorc in Bucuresti, chiar si pentru o scurta perioada de timp, lucrurile se schimba in bine pentru mine. Cand m-am transferat de la Valcea la Bucuresti, o saptamana m-am plans de dureri de cap provocate de aglomeratia si agitatia orasului. Mi-a fost teama ca n-o sa reusesc sa ma acomodez…In ziua de azi nu ma vad (dupa incheierea carierei)  stabilita in alta parte…Imi place enorm Bucurestiul, asa cum este el.Doar ieri am facut o ora juma’ pe drumul de la clinica de recuperare pana acasa si mi-am dat seama ca pana treci de un semafor poti lega linistit o conversatie cu un sofer vecin participant si el la trafic…Alta ora de acasa in vizita la sora mea, alte sferturi academice in drum spre intlnirile cu prietenii…Am prins si un inceput de iarna, cu temperaturi mici si ploi mohorate. Dar parca 5 grade in Bucuresti sunt mai caludroase decat aceleasi 5 grade in Viborg…

Am fost norocoasa si am vazut majoritatea oraselor importante din Europa. Ca a fost vorba de o deplasare cu nationala, de un cantonament cu echipa de club sau de o scurta vacanta, am reusit sa-mi fac o parere si sa ajung la concluzia ca, anyway, Bucuresti rules!

2 raspunsuri la “Viata in Bucuresti”


  1. 1 cve

    cam de 2 ori pe saptamana ajung in Bucuresti.nu mai poooot.jale mare.zilele trecute am facut singura un drum pana la Bacau.Foarte tare!cel mai bun drum din tara.despre alte orase , Praga ramane Praga.ai grija cu genunchiul.ma bucur ca esti pe drumul cel bun.bafta!

  2. 2 Anamaria Bat

    ma bucur ca iti place Bucurestiul, desi multa lume se plnage de el. Dar sunt sigura ca ti-ar placea si orasul meu, Oradea. sunt ferm convisa de lucru asta.
    te pup mult si ai grija cu genuchiu. sper sa fie pe drumul cel bun.

Lasati un raspuns



  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •