E fraza pe care am auzit-o foarte des in ultima vreme. De la doctori, antrenori, fizioterapeut. Am avut dese momente in care m-am certat cu toata lumea pe tema asta si chiar am fost data afara de la antrenament in vreo 3 randuri, pentru ca m-am incapatanat sa nu ma opresc atunci cand am simtit durere. N-am stiut niciodata sa raspect durerea, mi-am imaginat mai tot timpul ca daca strang din dinti si o ignor, va trece de la sine. N-am luat niciodata ” painkillers” si mai mult, in urma cu ceva vreme gandeam despre accidentate ca e si vina lor ca se afla in situatia respectiva. Wrong! Totally wrong!!! De cand ma stiu, mereu m-am certat cu parintii ca nu mananc cum trebuie. Micul dejun la mine n-a existat multa vreme. Asta pana la inceputul celui de-al doilea sezon al meu la Viborg, cand Tomas a adus la echipa un nutritionist si un psiholog..Am facut schimbari majore in alimentatie, si am ajuns sa consum exact ceea ce organismul are nevoie in conditiile de viata de sportiv. Moralul si mentalitatea mea s-au imbunatatit si ele simtitor….Si intr-o zi nefasta, un tendon mi-a crapat pur si simplu, fara nicio avertizare, fara sa fiu obosita, intr-o perioada in care eram intr-o forma fizica si psihica excelenta…Unde e vina mea aici?! Poate ca nu am stiut sa respect durerea atunci cand am avut-o… Pentru ca organismul intreg este ca o masinarie: daca lasi o piesa sa ruleze stricata, nu e mult pana se strica si altele…
Am tot auzit in ultima vreme de jucatoare accidentate care refuza sa se opreasca. Mi-as dori ca ele, si altele care or sa vina, sa nu repete greselile mele! Nu e o rusine(pentru ca eu asa am gandit multa vreme) ca organismul sa dea semne de oboseala si sa apara dureri, mai mari sau mai mici. Nu suntem roboti! Cu cat ne lungim mai mult si asteptam sa treaca de la sine, cu atat situatia devine mai grava si perioada de recuperare mai lunga…Cu atat mai mult riscam ca, la 35-40 de ani, cand dorim sa ne scoatem copiii sau nepoteii in parc sa ne jucam cu ei, sa nu putem sa alergam dupa o minge aruncata neglijent de ei in strada, sau mai stiu eu ce…Respectati durerea!!!
Si te-ai gasit tocmai acum sa te accidentezi , cand trebuie sa ne atarnam de gat o medalie cat mai stralucitoare la Mondiale . Vezi cum faci sa fii in forma fizica si psihica la Olimpiada ( ca doar n-o sa stam acasa , nu ?) …Pana una-alta , roag-o tu pe Luminita, ca-i prietena ta, sa aiba mai mare grija de ea , cand o vad cum apara cu degetele alea bandajate de ani-lumina , nu prevesteste nimic bun…Si , oricat am tine noi la ea si o stim de-o viata in poarta Romaniei , stim ca-si doreste la fel de mult un bebel , da’ uite ca n-are timp …
ai totala dreptate.