Website Cristina Varzaru

  Dupa derbyul etapei, contra ocupantei locului 2 in Liga Daneza, Ikast, Tomas a considerat ca echipa are nevoie de putina relaxare, motiv pentru care a inlocuit antrenamentul programat in ziua de dupa meci cu o cafea in oras. Ne-am intalnit, am impartasit pareri despre meci, despre ce ar trebui sa mai imbunatatim in jocul echipei, ne-am amuzat de prostioare aparute  pe teren in timpul meciului…Rikke a venit bine pregatita de acasa pentru aceasta intalnire, drept pentru care am primit fiecare cate o foaie A4 cu un set de intrebari pentru care avem la dispozitie o saptamana de gandire, urmand ca dupa etapa de miercurea viitoare, sa gasim 1 ora sa discutam despre concluziile la care am ajuns. Nu a fost o idee a antrenorilor si nici nu vor fi invitati la intalnirea respectiva!(si nici nu i-am auzit plangandu-se despre decizia lui Skov. Din contra, au salutat ideea!)

Am regasit intrebari precum: ”Ce e important pentru tine in viata?” , ”De ce ai ales sa joci la Viborg?” , ” Ce inseamna mentalitatea de invingator pentru tine?” , etc. Intrebarea despre care vreau sa scriu astazi este: ” De ce joci handbal?” . Pentru ca raspunsul pe care mi l-am dat ultima data la aceasta intrebare ( era cu multa vreme in urma) nu mai corespunde in totalitate cu raspunsul de azi. Dupa care voi raspunde si la intrebarea : ”Ce te mentine motivata?”

Asadar, eu joc handbal pentru ca:

1. Imi place sa cred ca, prin ceea ce realizez in timpul unui meci, fac handbalul mai frumos, mai atragator (am fost mereu adepta aruncarilor spectaculoase: bolte, aruncari cotite. Mereu am spus, si mi s-a spus ca, daca s-ar interzice bolta, peste jumatate din golurile mele n-ar mai exista);

2. Pentru ca imi doresc singurul titlu care imi lipseste din palmares: cel olimpic ( sunt campioana europeana si mondiala, chiar daca numai la tineret, am o medalie de argint la un CM-care inseamna foarte mult pentru mine, si am castigat de curand Liga Campionilor);

3. Pentru ca orice victorie ( si nu ma refer numai la meciurile echipei, ci la si cele individuale: concursul dintre mine si portar la fiecare antrenament, relatia de 1:1 cu extrema adversa, lupta cu 10 * 400 m rezistenta la antrenamentele fizice, etc) ma face fericita de fiecare data;

4. Pentru ca este cea mai simpla modaliate de a ti face cunoscuta propria tara (in sensul pozitiv) peste hotare;

5. Pentru ca pot castiga suficient de mult, incat sa-mi pot permite sa traiesc asa cum am visat pe cand eram un copil.

     Am numerotat motivele pentru care joc handbal in ordinea importantei lor. Nu este o ordine aleatorie. In urma cu ceva timp(acum cativa ani) ordinea era cu totul alta, iar printre motive se mai gasea si ” pentru ca vreau sa ajung sa joc la cea mai buna echipa de handbal din lume” . Este un tel pe care , indraznesc sa spun, l-am atins.

Ce ma tine motivata zi de zi? Este din nou o intrebare extrem de importanta pentru mine, mai ales in momentul acesta. Mi-am petrecut 2 luni din ultimele 6 in carje. M-am operat de 3 ori in 6 luni. Am trecut si inca mai trec prin momente extrem de frustrante si de grele. Dar ceea ce ma motiveaza, si imi reamintesc zilnic este ca inca nu am spus tot ce aveam de spus in handbal. De exemplu, inainte de a ma accidenta, incepusem sa lucrez la colaborarea mea cu pivotul in atac, la apararea 5 + 1 la nivel de inter ( eu avand rolul + 1 ). Plus multe altele. Nu imi pot permite sa ma opresc aici. E o datorie pe care o am fata de mine. Nu-mi place sa las lucrurile neterminate, iar atunci cand trag cu adevarat o linie, imi place sa pot ajunge sa spun ca am facut tot ce am putut, cu maxim de pasiune, cu maxim de implicare, cu maxim de energie . Pentru asta am nevoie de sanatate. E singurul lucru care imi lipseste acum. In momentul in care voi reveni- ca va fi peste 3 luni , 4, sau 6 luni- voi munci si voi fi acolo unde imi doresc. Meciul cu Randersul de acum 2 saptamani e doar o dovada(pentru mine).