Website Cristina Varzaru

Cu cateva zile inainte de a ma intoarce din vacanta in Viborg, primesc un sms de la un bun prieten grec, revenit si el in Viborg dupa o vacanta acasa, in Kos: “baby, it’ s Christmas time here. Dont forget ur winter clothes. I am waiting for u to cheer up a little the city”. Zambeam gandindu-ma ce soc am avut cand am luat prima data contact cu orasul in care am petrecut deja 2 ani…

Viborg este un oras mic si linistit, care numara aproximativ 45.000 de locuitori. Primul meu gand in urma cu 2 ani a fost: “bine, bine… 45.000 de oameni, dar unde sunt?!” Orasul este extrem de pustiu in luna iulie (perioada in care noi incepem in mod normal pregatirea), localnicii preferand sa-si petreaca vacantele in locuri mai insorite si mai… vesele. Vremea aici este extrem de capricioasa. Anul asta am venit de la 45 de grade si aer irespirabil, la 19 grade si ploi. M-am incapatanat eu sa port hainele de vara vreo 2 zile, dupa care am dat drumul la caldura in apartament si mi-am scos duna de la nafltalina.

Ieri, libera fiind, i-am facut o vizita lui Valerie in Ikast care-mi spunea ca Viborgul este chiar mare, daca stam sa-l comparam cu Ikastul. Mai in gluma, mai in serios, am ajuns noi la concluzia ca Viborgul este locul perfect unde o familie s-ar putea stabili la pensionare.

Ce ma face sa ma intorc cu drag aici, de fiecare data? In primul rand echipa (cu tot ce tine de ea) unde ma simt foarte bine… Prietenii pe care am reusit sa mi-i fac de-a lungul celor 2 ani petrecuti aici… Noul meu apartament de pe a carui terasa ma pot bucura de acum de razele de soare (atunci cand apar)… Restaurantul cu specific grecesc al prietenilor mei… Cafeneaua din centru… Spatiile verzi prezente la tot pasul… Parcul din jurul lacului…

Suficiente motive sa ma simt… ca acasa…