Website Cristina Varzaru

Nu, n-am luat-o razna! Pentru mine, Noul An incepe pe la mijlocul lui iulie… Este perioada in care trag linie dupa un an incheiat, adun reusitele, scad nereusitele si vad cum mi-a mers… este momentul in care imi stabilesc obiectivele pentru Noul An, imi pun dorinte si plec la drum cu ambitie si energie. Am avut un an foarte prost, indraznesc sa spun ca ocupa primul loc in topul celor mai rai ani. L-am inceput cu stangul, cu o accidentare la umar survenita in urma dublei de calificare cu Serbia, si l-am sfarsit in aceeasi nota, cu 2 operatii pe piciorul drept: ruptura de tendon (nu ahilian, stimati ziaristi, este tendonul care leaga bicepsul de os) si o rana pe cartilajul genunchiului. Am ratat dubla de calificare contra Suediei, si mare parte din Liga Daneza si Cupa Campionilor. Durerile fizice provocate de accidentari nu s-au ridicat nici pe departe la nivelul durerilor sufletesti… Ce-mi doresc pentru Noul An? In primul rand sanatate. Este cea mai importanta! De ea am nevoie cel mai mult, ca-n rest nu-mi lipseste nimic. Daca o voi avea, nu-mi mai fac probleme pentru nimic altceva, restul va veni de la sine…

Astazi am inceput pregatirea cu Viborgul pentru noul sezon. Ne-am pupat, ne-am urat de bine, am facut cunostinta cu noile colege si am pornit la drum… cu zambetul pe buze (extrem de important aici). Urmeaza o luna foarte grea pentru toata lumea: acumulari fizice, stabilirea tacticii, integrarea noilor venite in lot, turnee de pregatire. Pentru mine va fi de 2 ori mai greu. N-am mai alergat de foarte multa vreme. Azi mi-am reamintit cum se face o schimbare de directie, cum e sa incalzim portarii… La aruncari de pe posturi eu inca nu am ajuns, deci am fost exclusa si din echipele facute pentru joc intre noi la finalul antrenamentului. Nu-i nimic! Usor, usor… Am rabdat 4 luni, mai rabd o saptamana, 2… (cum spuneam, sanatate sa fie!)