Website Cristina Varzaru

 N-am mai scris de ceva vreme. Asta doar pentru ca nu s-au intamplat prea multe in ultimele 3 saptamani: pregatire fizica, pregatire fizica si …pregatire fizica - in sala ori pe bicicleta, afara sau in bazin. Ah, am uitat de pregatirea musculara- in sala de forta. Am jucat si 2 meciuri de pregatire impotriva Leipzigului, in urma cu 10 zile, la doar 10 zile dupa ce am reinceput pregatirea in sala. Ambele castigate- primul meci chiar foarte bun. Mai ramane un singur meci amical inainte de startul campionatului danez, din 2 septembrie. Joi plecam in Norvegia, unde vom intalni Norstrandul.

Ca si sezonul trecut, aplicam aceeasi tactica- prelungim perioada de pregatire fizica si in sala si efectuam foarte putine meciuri de pregatire, urmand ca primele meciuri din campionat sa fie folosite pentru a prinde treptat forma sportiva dorita. Nu e nicio graba- sezonul e lung, cu foarte multe meciuri, iar perioada cea mai importanta incepe din ianuarie incolo( decembrie daca e sa ma gandesc la echipa nationala)

Maine arde ! Avem teambuilding din nou. De data asta numai jucatoarele, fara sponsori, fara alta echipa, deci jale! Ne intalnim la 10. Terminam la 17. Totul sub forma de concurs. Partea buna e ca stim deja echipele. Eu sunt cu Henry si Katrine. Nici daca as fi avut voie sa-mi aleg, n-as fi nimerit mai bine! Partea rea e ca prea multe detalii nu ni s-au dat, doar ca ” o sa transpiram, o sa ajungem in situatie de criza, o sa fim moarte de oboseala, dar o sa fim si bucuroase”. In plus, tre’ sa caram dupa noi tricouri de schimb(??!!), adidasi de schimb, o bicicleta de grup, ceva dulce in caz de situatie de criza(??!!) si sa fim odihnite. Ce e mai ingrijorator e ca miercuri(adica dupa maine) aveam antrenament de la 10 la 12. L-au mutat de la 17.30 ”pentru a ne putea recupera fizic” ca sa putem sa ne antrenam in parametri normali??? Numai cand ma gandesc la primul meu teambuilding din Viborg, unde am mers cu bicicleta 60 de km intr-o zi cu cer negru si ploaie mocaneasca, de sfarsit de toamna,  si ne-am pierdut prin paduri, etc…ma apuca disperarea:)) Voi reveni cu detalii, dupa ce (cred) voi fi murit incet si voi fi reinviat.

P.S. De fapt ma bucur tare pentru ziua de maine. Imi plac concursurile astea la nebunie, chiar daca foarte  grele. E lupta cu propriile limite, e batalia intre gandurile negre si cele bune. Motivul pentru care ador astfel de jocuri e ca aici-intotdeauna -dracushorul din mintea mea e doborat (ca revine in putere in alte cazuri si invinge, asta e altceva). Cand vine vorba de concurs in echipa, mai bine mor decat sa cedez. Altii se bazeaza pe mine, nu pot sa-i dezamagesc. Asa ca o sa fie distractiv, pana la urma!!!