Website Cristina Varzaru

  Marcatoare: Grit 12, Io 5, Kiki 4, Henry 4, Rikke 2, Chao 2, Anja 2, Karen 1, Fisker 1.

Si terminam grupa pe prima pozitie. Asa cum ne-am dorit. A fost de altfel singurul obiectiv propus pentru meciul de sambata. Stiam de cand am facut prima sedinta tehnico-tactica pentru meci ca ne e suficienta o victorie la 2 goluri. Amuzant a fost sa vedem ca austricele aveau ceva dubii, fiindca in minutul 29.15 au fost trimise intr-o aparare om la om(pentru cine are mai putine cunostine in handbal, apararea cu pricina se foloseste in ultimele minute-secunde ale meciului, atunci cand echipa din aparare risca totul, pentru ca are de recuperat) si jucatoarele pareau destul de derutate, fiindca nu stiau de de trebuie sa se apere asa. Degeaba a incercat sa le spuna ungurul la time out-ul cerut de noi cu 15 sec inainte de final ca nu e suficienta victoria la 2 goluri. N-a reusit sa le convinga si ultimele secunde s-au retras pe 6 m in aparare normala, dandu-ne noua posibilitatea sa tinem de minge si sa ne indeplinim obiectivul.

Nu ne-a interesat nici macar o secunda rezultatul dintre Gyor si Valcea. Oricare ar fi fost adversarul, o dubla in semifinale este una grea. Pentru ca nu cred ca a ajuns cineva atat de departe fara sa se gandeasca la cucerirea trofeului. In conditiile de fata toate cele 4 echipe calificate pornesc cu sanse relativ egale, motiv pentru care orice detaliu conteaza. Si un detaliu este si faptul ca meciul 2 il jucam pe teren propriu. Apropos de asta…ce public am putut avea sambata! Multumim arbitrilor pentru ajutor. Au reusit sa transforme publicul, altfel unul ”de opera”, in al 8-lea jucator.

Cat despre mine, am evoluat toate cele 60 de minute si am reusit 5g din 6 aruncari. E ok, se putea si mai bine. In aparare am avut sarcina clara sa deschidem culoar extremelor pe partea mea. Pentru ca principalul obiectiv a fost sa aglomeram la OH-care are patrunderi f bune si la cei 2 pivoti care sunt in general foarte cautati de linia de 9 m a austriecelor. Cu Kirsner n-a fost problema, mai greu a fost cu Mesquita-dupa  parerea mea mult peste unguroaica-poseda o tehnica frumoasa si chiar daca are ceva probleme cu alergarea contraatacului, din unghi se descurca perfect. (si mie mi se pare destul de ciudata ideea de deschidere a unui culoar pentru o jucatoare anume, dar asa sunt reguluile la Viborg, tre’ sa ma supun).

Partea proasta a intalnirii cu Hypo a fost pierderea lui Kiki, care s-a accidentat pe finalul meciului. Momentan nu se poate misca de la brau in sus, desi n-are(din fericire) nimic rupt. Spun partea proasta pentru ca deja maine ne asteapta un meci foarte greu, de cupa(alt obicei ciudat al danezilor este acela de a incepe Cupa Danemarcei in mijlocul sezonului si de a o termina la mijlocul sezonului urmator) pe terenul celor de la Aarhus. Un singur meci, eliminatoriu. O sa fim deci fara Katrine, Gitte, Bojana(proaspat oeprata) si Kiki.