Website Cristina Varzaru

   In fiecare an, indiferent de rezultatul obtinut de echipa, se organizeaza la finalul sezonului o petrecere din banii adunati la pusculita echipei. Cat de plina devine dupa 11 luni de handbal, depinde numai de noi. Pentru ca platim pentru foarte multe lucruri: daca uitam echipament acasa,, daca ne suna telefonul in timpul antrenamentului, daca primim gol din aeriana, daca aruncam din alergare pe contraatac, daca…. In primii 2 ani am fost cap de lista pentru ca sunt cea mai mare uituca in viata. Am scapat sezonul acesta, din cauza accidentarilor repetate care m-au tinut multa vreme departe de fete si teren.

Grit a fost cea desemnata sa tina pusculita, deci si cea care s-a ocupat de organizarea petrecerii. Cand ne-a anuntat programul, am cam strambat din nas mai toate. Pentru ca activitatea nu a semanat deloc cu o petrecere obisnuita, la care nu e nevoie sa te ridici de pe scaun decat pentru a-ti umple din nou paharul sau pentru a dansa. A semanat mai mult cu un teambuilding pe bicicleta, asa cum am avut in primul meu an in Viborg si despre care am amintiri destul de neplacute pentru ca, in grupa fiind cu Valerie si cu o daneza la fel de aeriana ca si noi, ne-am pierdut prin paduri si am adunat 15 km in plus fata de cei 40 anuntati initial…

Astazi pot spune ca a fost o petrecere reusita 100%. A inceput la 11 dimineata, in fata salii, unde fiecare s-a prezentat cu propria bicicleta(in cazul meu imprumutata, pentru ca de cand mi-a fost furata, nu m-am mai dat jos din masina) si de unde am mers pe rand acasa la fiecare dintre fete, fiind asteptate cu bauturi racoritoare, cu sau fara grade, fructe, dulciuri, si jocuri care ne-au tinut in tensiune. La prima vedere nu pare mare lucru, dar fiindca sunt colege care locuiesc la 7-10 km departare de Viborg, am reusit sa vedem orasul si imprejurimile ”din mers”. Vremea ne-a ajutat din plin. 27 de grade si o zi perfecta de vara. Ultima statie a traseului a fost casa lui Grit, unde am ajuns dupa 8 ore de la start si unde am zabovit pret de cateva ore, cu gratar si toate cele aferente. Am profitat de absenta lui Tomas si am initiat o sedinta foto, ajutate de prietenul lui Lene Lund, fotograf profesionist, in scopul realizarii unui altfel de calendar pentru antrenorul nostru, de care ne despartim dupa 8 finale jucate impreuna.

Urmeaza pentru echipa 2 saptamani de pauza, timp in care jucatoarele de nationala sunt implicate in calificari sau stagii de pregatire. Ne revedem in Viborg la sfarsitul lunii, pentru inca 3 saptamani de pregatire, dupa care o sa avem vacanta de vara pentru inca 3 saptamani.

Am atasat din nou un rand de poze de la ultimele noastre activitati cu echipa.