Website Cristina Varzaru

Daca Liga Daneza ar avea mai multe meciuri jucate la nivelul ultimelor 3 ale finalei, sunt ferm convinsa ca handbalul ar avea enorm de castigat si campionatul ar fi de doua ori mai atractiv. A fost poate una din putinele dati cand am simtit cu adevarat ca toate jucatoarele implicate in spectacolul de final si-ar fi dat si viata pentru titlu. Incrancenare, suferinta, lupte grele purtate la semicerc, uneori duritati peste limita regulamentului, dar doar din dorinta de a iesi invingator, lacrimi de suparare, de bucurie, adrenalina la maxim. Cat de mult imi plac astfel de intalniri! Titlul nu ar fi avut aceeasi stralucire daca ar fi fost adjudecat dupa doar doua intalniri. Cum spunea presedintele nostru, am avut numai de castigat: tensiune maxima, afacere buna pentru club, din vanzarea biletelor foarte scumpe pentru inca un meci si castigarea titlului pe teren propriu, in fata suporterilor nostri.

Am plecat de acasa ieri seara pe la orele 19.00 si m-am intors abia astazi dimineata, cand  se luminase serios de ziua, dupa un mic dejun alaturi de ultimii petrecareti. Surprizele pregatite de club ne-au tinut treji si veseli toata noaptea, uitand de oboseala sau dureri. M-am simtit cu atat mai bine cu cat petrecerea a avut loc in restaurantul si mai apoi pub-ul prietenilor mei, unde ma simt mereu ca acasa.

Atasez o prima serie de poze evenimentului, urmand sa o imbogatesc atunci cand voi intra in posesia celorlalte.

VIBORG RULESSSS!!!!