Uneori am impresia ca timpul e mort. Nisipul refuza sa se scurga in partea de jos a clepsidrei. Nimic nu se intampla. Alteori…
Pai sa vedem ce s-a intamplat in ultimele 5 zile: luni am inceput recuperarea, marti Tomas m-a anuntat ca din vara urmeaza sa se intoarca in Suedia, miercuri show de zile mari in Sparkasse Arena din Kiel, joi Valerie m-a anuntat si ea ca se inotarce in Franta, azi am aflat ca Hypo a castigat la Zvezda, usurandu-ne si noua drumul spre semifinale…Si inca nu s-a terminat saptamana…
Tomas
Pentru 2 ani si jumatate mi-a fost antrenor si tata. Inca o jumatate de an si suntem nevoiti, din pacate, sa ne despartim. De ce? Familia sa nu a reusit sa se acomodeze foarte bine in Danemarca. Nu ma surprinde decizia. Pentru Tomas, familia e cea mai importanta. Mereu spunea: ‘’sa ajungi sa ai succes in plan profesional, trebuie intai sa ai liniste sufleteasca, intelegere si armonie in familie”. Este si motivul pentru care, de fiecare data cand m-a vazut suparata, m-a urcat in avion si mi-a spus sa ma intorc atunci cand am bateriile incarcate. Nu conteaza cand, numai sa fiu prezenta la meci. Este tipul de antrenor care incearca sa rezolve situatiile cu mult calm si cu zambetul pe buze. Analizele meciurilor(pierdute sau castigate) incep mereu cu trecerea in revista a lucrurilor bune. Nereusitele le imbraca intotdeauna cu cuvinte ce nu ataca personalitatea jucatoarelor si increderea de sine. Un adevarat psiholog pentru fiecare jucatoare in parte. Antrenorul sub comanda caruia am crescut in defensiva si mi-am imbunatatit tehnica. Am avut libertate pentru orice fel de aruncare, mai mult sau mai putin ”ortodoxa”. Am ajuns sa vad si sa joc handbalul mai liber, dar in acelasi timp mai profesionist, mai matur. Mie o sa-mi lipseasca foarte tare. Imi doresc sa castigam Liga Campionilor pentru Tomas.
Kiel-Flensburg
Inainte de meci zeci masini cu steaguri si fulare se indreptau catre Sparkasse Arena. O adevarata sarbatoare! 11.000 de oameni si o sala neincapatoare. Atmosfera e greu de descris. N-am stiut ce sa urmaresc mai repede, spectacolul din teren sau pe cel din tribune. Karabatic a fost fenomenal. Løvgren alearga si se misca precum o pantera. Viclean, nu face risipa de energie, dar o foloseste exact atunci cand trebuie. A inscris in vinlcul portii lui Beutler atunci cand aveau mai mare nevoie de gol. O legenda a handbalului. Am plecat fericita fara poze, dar cu tricoul cu numarul 10…In 2009 se va intoarce in Suedia, alaturi de sotie si cei 2 copii. O sa-mi lipseasca si el.
Valerie
Cea mai buna prietena a mea de cand sunt in Danemarca. Mereu imi spune ca sunt prea buna(”too nice and too sweet”) pentru lumea in care traim. Cand mai fac cate-o prostie pe care evident ca i-o povestesc, imi spune: ”ai avut profesor bun, esti un elev silitor.Bravo!” Din vara se va intoarce in Franta. 5 ani de Danemarca i-au fost suficienti. Pentru ea e timpul sa se gandeasca serios la ce va face cand ” se va face mare”. De Val imi va fi cel mai dor!
Vineri
Dupa o sedinta de recuperare dis de dimineata, am plecat spre Danemarca. Ma intalnesc pe seara cu fetele in Slagelse, unde maine avem meci in Liga Campionilor. Duminica va fi libera, de luni din nou la treaba in Kiel.
In primul rand, bine ai revenit! Despre Tomas, tot respectul pentru un asemenea om! E mare lucru sa stii sa ataci problema si nu persoana, cand trebuie rezolvata. In Liga campionilor, vad ca ati zdrobit Slagelse si v-ati luat o revansa faina pt. infrangerea din campionat.
Alles gute!